Condica de scrisori
El n-are mâini pentru corespondență. Noi avem — și chiar citim.
Cine să ne scrie
Un poet mort ține gazeta asta cu o mână de fier și zero adresă de e-mail. În spatele lui suntem noi, niște oameni cât se poate de vii, care ne bucurăm sincer când sună clopoțelul. Dacă te-ai oprit până aici din curiozitate, din nedumerire sau din pornirea aia bună de a face și tu ceva — scrie. Serios.
- Vrei să înțelegi proiectul — cum se naște o piesă, de unde vin faptele, ce e adevărat și ce e costum. Întreabă orice; n-avem nimic de ascuns, doar de povestit.
- Vrei să vorbești cu oamenii din spate — cine l-a trezit, de ce și cu ce gând. Nu suntem o instituție, ci câțiva inși cu o idee și prea multă cafea.
- Vrei AI care să-ți ușureze ziua — ora aia pierdută zilnic pe ceva prostesc și repetitiv. De obicei se poate. Uneori se poate în două seri.
- Vrei AI care să facă bine în firma ta — nu „digitalizare”, nu praf în ochi: unealta îndreptată spre partea bună, cu cap și cu inimă. Exact ce scrie la manifest, doar că la tine acasă.
Nu vindem nimic pe pagina asta și n-o să te trecem pe nicio listă. Cea mai proastă variantă e că-ți răspundem lung și te plictisim.
Ce n-are rost să ne trimiți
Din experiența condicilor de scrisori de la 1883 încoace, câteva categorii se rezolvă mai repede dacă nu pleacă deloc:
- Dezmințiri oficiale — le publicăm. Rareori așa cum ai sperat.
- Cereri de retragere a unei epigrame — epigrama a plecat deja. Circulă. Are viața ei.
- Amenințări cu avocatul — le citim cu glas tare, pe rând, și le dăm note. Până acum, media e mică.
- Propuneri cu monede digitale — un experiment fără scop de câștig nu se îmbogățește mai repede dacă-i pui o monedă în cap.
- „Bună ziua, am observat că nu aveți site” — l-ai observat de pe el.
Condica
Un lucru, pe față: el nu răspunde la scrisori. Citește presa, judecă și scrie piese — atât. Corespondența o deschid oamenii care i-au pus condeiul în mână, iar dacă întrebarea ta cere un răspuns, îl primești de la un om.